Generalitati

Bunurile mobile reprezintă o categorie largă de bunuri. Pornind de la conceptul cunoscut de proprietate imobiliară se poate defini conceptul de proprietate mobiliară, care se referă la toate drepturile, interesele și beneficiile ce derivă din dreptul de proprietate asupra bunurilor, altele decât proprietatea imobiliară. Obiectele proprietății mobiliare pot fi denumite bunuri mobile. Bunurile mobile includ elemente corporale și necorporale care nu reprezintă proprietate imobiliară.

O categorie importantă a bunurilor mobile o reprezintă mașinile, echipamentele și instalațiile (în continuare fiind utilizat acronimul MEI), la care se referă prezentul Ghid. MEI au caracteristici specifice care le diferențiază de bunurile imobile, caracteristici care pot afecta atât abordările în evaluare, cât și raportarea valorii. Cea mai importantă caracteristică ce diferențiază MEI de bunurile imobile este mobilitatea. O altă caracteristică specifică a MEI, care le diferențiază de bunurile imobile, este deprecierea lor mai rapidă. Acest lucru poate fi cauzat de o durată de viață fizică mai mică decât cea a construcțiilor (cu efect asupra deprecierii fizice), de progresul rapid al tehnicii (cu efect asupra deprecierii funcționale) sau de fluctuația cererii pentru produsele întreprinderii (cu efect asupra deprecierii economice). 

Categoriile uzuale de mașini, echipamente și instalații sunt:

– utilajele de producție;

– mijloacele de transport;

– echipamentele de manipulare;

– echipamentele auxiliare;

– echipamentele de laborator și de încercări;

– mobilierul de birou, accesoriile și birotica;

– echipamentele de calcul;

– uneltele, dispozitivele, instrumentele de măsură și control;

– instalațiile sau unitățile de procesare.

Nu sunt clasificate ca mașini, echipamente sau instalații următoarele tipuri de active:

– proprietatea imobiliară;

– resursele minerale sau naturale;

– stocurile (inclusiv materiile prime și materialele);

– consumabilele;

– activele agricole (de exemplu, plantații, animale etc.);

– bunurile mobile, cum ar fi operele de artă, bijuteriile sau colecțiile.

Clasificarea unui bun mobil ca mașină, echipament sau instalație se face în baza raționamentului profesional, pornind de la înțelegerea funcționalității și a destinației bunului respectiv.

Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, aprobat prin H.G. nr. 2139/2004 cu modificările și completările ulterioare, se folosește de către agenții economici, de către persoanele juridice fără scop patrimonial, precum și de către instituțiile publice pentru determinarea în mod unitar a amortizării fiscale a capitalului imobilizat în active corporale.

Catalogul clasifică mijloacele fixe amortizabile în trei grupe principale și anume:

Grupa 1 – Construcții;

– Grupa 2 – Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații;

– Grupa 3 – Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale.

Mașinile, echipamentele și instalațiile se regăsesc în grupele 2 și 3 din Catalog. Totuși, aceste două grupe cuprind și alte categorii de bunuri în afara MEI, cum ar fi animalele (clasa 2.4.1) sau plantațiile (clasa 2.4.2).

Nu trebuie confundat conceptul de mașini, echipamente și instalații cu cel de bunuri mobile. Conceptul de bunuri mobile este mai larg, incluzând în afara mașinilor, echipamentelor și instalațiilor și alte categorii de bunuri, cum ar fi stocurile sau obiectele de colecție.