Raportarea financiară este un proces esențial pentru orice entitate economică, oferind informații vitale pentru luarea deciziilor strategice și de gestionare.

Scopul principal:

• Furnizarea de informații utile și necesare către părțile interesate din interiorul și exteriorul companiei.
• Permite evaluarea performanței financiare, a poziției patrimoniale și a fluxurilor de numerar ale companiei.
• Facilitează luarea unor decizii informate de către acționari, creditori, manageri, investitori și alte părți interesate.

Componentele cheie ale raportării financiare:

• Situații financiare:
  • Bilanțul: Prezentă o imagine a activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale companiei la un moment dat.
  • Contul de profit și pierdere: Prezintă veniturile, cheltuielile și profitul companiei pe o anumită perioadă.
  • Situația fluxurilor de numerar: Prezintă intrările și ieșirile de numerar ale companiei pe o anumită perioadă.
  • Raportul administratorilor: Oferă o perspectivă generală asupra performanței companiei și a strategiilor sale viitoare.
• Note explicative: Furnizează detalii suplimentare cu privire la politicile contabile utilizate, la tranzacțiile semnificative și la alte informații relevante.

Modificări recente:

• Din 2016, valoarea impozabilă a clădirilor deținute de companii nu se mai preia din situațiile financiare anuale.
• Legea contabilității și IFRS recomandă reevaluarea periodică a activelor și pasivelor pentru a reflecta valoarea lor justă.

Evaluarea pentru raportare financiară:

• O procedură necesară pentru anumite companii, în special cele auditate sau listate la bursă.
• Poate fi utilă pentru determinarea valorii activelor sau datoriilor, alocarea prețului de achiziție al unei afaceri, testarea deprecierii activelor etc.
• Realizată de evaluatori autorizați cu specializări specifice (evaluatori de întreprinderi, evaluatori de bunuri mobile, evaluatori de proprietăți imobiliare).

Etapele evaluării:

1. Analiza activelor sau datoriilor ce urmează a fi evaluate.
2. Identificarea elementelor specifice de clasificare.
3. Stabilirea premizelor evaluării.
4. Analiza cerințelor auditorilor.
5. Discuții cu reprezentanții companiei și inspecția activelor.
6. Obținerea informațiilor necesare din surse publice sau private.
7. Comunicarea valorii estimate și întocmirea raportului de evaluare.

Beneficiile raportării financiare transparente:

• Creșterea încrederii părților interesate.
• Acces facil la finanțare.
• Îmbunătățirea luării deciziilor strategice.
• Creșterea competitivității pe piață.
• Asigurarea conformității cu reglementările legale și fiscale.

Concluzie:

Raportarea financiară transparentă și de calitate este esențială pentru succesul pe termen lung al oricărei companii. Prin furnizarea de informații credibile și relevante, companiile pot consolida relațiile cu părțile interesate, pot lua decizii informate și pot atrage capital pentru a-și finanța creșterea.