Evaluarea bunurilor imobile si eficienta energetica
Cheltuiala cu energia reprezintă adesea una dintre cele mai semnificative cheltuieli de ocupare a unei proprietăți imobiliare.
Nevoia de căldură, de lumină și, din ce în ce mai mult, de aer condiționat, se combină cu cerințele de furnizare a unor servicii, precum pregătirea alimentelor sau funcționarea lifturilor, și cu necesarul energetic al proceselor desfășurate în clădire.
Cumpărătorii și chiriașii potențiali sunt, de regulă, interesați atât de disponibilitatea, cât și de costul energiei necesare lor. Unii dintre aceștia ar putea dori să demonstreze anumite niveluri de eficiență sau că energia provine din surse regenerabile.
Mai mult, clădirile comerciale și rezidențiale sunt considerate cel mai mare utilizator de energie, reprezentând aproximativ 40% din consumul de energie și 36% din emisiile de CO2 în UE. Având în vedere preocuparea pentru schimbările climatice curente și viitoare, precum și Acordul de la Paris, se discută tot mai mult despre un obiectiv mai exigent de atingere a limitei de emisie netă egală cu zero până în anul 2050. În practică, aceasta va însemna ca până atunci sectorul construcțiilor va trebui să genereze emisii „nete egale cu zero”, provocare care va însemna modernizarea progresivă în următoarea perioadă a aproape tuturor clădirilor care sunt construite în prezent, precum și a stocului mare de construcții existente. Astfel, preocupările din domeniul eficienței energetice reprezintă acum un factor major cu impact asupra legislației aferente proprietății imobiliare, o presiune care pare doar să crească.
Piața va răspunde la acest cadru politic pe măsură ce se dezvoltă. Evaluatorul autorizat trebuie să raporteze clientului său opinia cu privire la valoarea proprietății având în vedere instrucțiunile primite, pe baza dovezilor de care dispune. Acestea includ dovezi ale valorilor de pe piață. Acest lucru este esențial pentru conceptul de „valoare de piață”. Costul energiei și eficiența energetică vor fi parte a acestei matrice și, prin urmare, una dintre numeroasele elemente pe care evaluatorul trebuie să le ia în considerare.
STANDARDUL DE EVALUARE – SEV 340 se aplică în cazul în care în evaluarea proprietăților imobiliare se iau în considerare aspectele legate de eficiența energetică și, respectiv, impactul măsurilor ce urmează a fi implementate de statele membre conform Directivei 2010/31/UE, modificată de Directiva 2018/844 (privind performanța energetică a clădirilor), ca parte a pachetului Energie curată pentru toți europenii. Următoarele comentarii au la bază această directivă, care se alătură Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică, cu cerința sa adresată statelor membre, de stabilire a unor strategii de renovare a proprietăților imobiliare. Evaluatorii ar trebui să țină seama de faptul că, deși statele membre sunt obligate să implementeze directiva (modificările Directivei 2018 trebuind a fi puse în aplicare în fiecare stat membru până în ianuarie 2020), acestea sunt libere să stabilească standarde superioare. În plus, dispozițiile directivei din Articolul 2a privind strategia de renovare pe termen lung, împreună cu alte legi ale UE și cu obiectivele UE pentru 2030 privind eficiența energetică și energia regenerabilă indică o transformare accelerată a stocului de clădiri. Odată cu dezvoltarea așteptată, în următorii 30 de ani, a tehnologiei și a standardelor, precum și a piețelor, este probabil ca în acest interval de timp transformarea să se realizeze cel mai bine în mod progresiv, poate adesea în combinație cu ciclurile de desfășurare normală a lucrărilor de construcții.
Standardele de evaluare a bunurilor 2022
