Drepturile de proprietate sunt, în mod normal, definite de către stat sau prin legislația adoptată într-o anumită jurisdicție și sunt adesea reglementate la nivel național sau local. Există și situații în care drepturile legitime ale persoanelor fizice, drepturile comune/comunitare și/sau colective asupra terenului și clădirilor sunt deținute într-un mod informal, tradițional, fără documente și fără să fie înregistrate. Înainte de a evalua drepturile asupra proprietății imobiliare evaluatorul trebuie să înțeleagă cadrul legal relevant care afectează dreptul supus evaluării.

Un drept asupra proprietății imobiliare conferă titularului posesia, folosința și dispoziția asupra terenului și construcțiilor. Un drept asupra proprietății imobiliare include drepturile de posesiune informală asupra terenurilor comune/comunitare și/sau colective ori obștești, precum și asupra așezărilor urbane/rurale informale ori cu economii în tranziție, drepturi care pot lua forma posesiei, ocupării și a dreptului de utilizare. Există trei tipuri de bază ale dreptului asupra proprietății imobiliare:

(a) dreptul absolut asupra unei suprafețe de teren definite. Titularul acestui drept are un drept absolut de posesie și de dispoziție asupra terenului și oricărei construcții existente pe acesta, în mod perpetuu, afectat numai de drepturi subordonate și îngrădiri prevăzute prin lege sau prin alte titluri executorii,

(b) un drept derivat care conferă în mod normal titularului dreptul exclusiv de posesie și de dispoziție asupra unei anumite suprafețe de teren sau de construcții, pentru o anumită perioadă, de exemplu, conform clauzelor unui contract de închiriere și/sau

(c) un drept de folosință a terenului sau construcțiilor dar fără un drept exclusiv de posesie sau de dispoziție, de exemplu, un drept de servitute sau de folosință numai pentru o anumită activitate. 

Dreptul de proprietate asupra unui bun imobil este cel mai deplin drept real care conferă titularului său toate cele trei atribute, adică posesia, folosința și dispoziția. Există trei tipuri de bază ale dreptului asupra proprietății imobiliare:

(a) dreptul deplin asupra unui bun imobil (teren, construcție) definit.

Titularul, în virtutea acestui drept este îndreptățit să exercite singur toate prerogativele conferite de acest drept (posesia, folosința și dispoziția) și, totodată, este îndreptățit să „dezmembreze” dreptul său de proprietate prin consimțirea ca anumite prerogative să fie exercitate de alte persoane, ca drepturi reale, dezmembrăminte ale dreptului de proprietate;

(b) un drept derivat (dezmembrământ) care conferă titularului doar unul sau două dintre atributele dreptului de proprietate (posesia și folosința) în baza unor înțelegeri, ceea ce implică folosința unui bun imobil (teren, construcție) sau edificarea unei construcții pe terenul altuia. Acest drept este rezultatul unor manifestări de voință dintre proprietarul deplin (nudul proprietar) și un terț căruia i se încredințează posesia și folosința bunului. Aceste drepturi, care pot fi închiriere, superficie, uzufruct, uz, administrare, au un caracter temporar, iar unele dintre ele pot fi, conform înțelegerii dintre părți, delegate altor persoane (de exemplu, subînchirierea);

(c) un caz special, tot un derivat al dreptului de proprietate, este dreptul de servitute care reprezintă o sarcina impusă asupra unui fond (teren) pentru utilitatea unui fond învecinat care aparține unui alt proprietar. De exemplu, dreptul proprietarului unui teren înfundat (fondul dominant) de a trece peste terenurile învecinate (fonduri aservite) pentru a ajunge la o cale publică reprezintă o servitute.

Activele necorporale nu sunt incluse în categoria activelor de tip proprietăți imobiliare. Cu toate acestea, un activ necorporal poate fi asociat cu proprietatea imobiliară și poate avea un impact semnificativ asupra valorii bunului imobil. Astfel, este esențial ca termenii de referință ai evaluării să specifice clar ce anume se include și ce se exclude din misiunea de evaluare. De exemplu, evaluarea unui hotel poate fi strâns legată de brandul sub care funcționează. În astfel de situații, procesul de evaluare va presupune luarea în considerare a activelor necorporale și a influenței lor asupra proprietății imobiliare, precum și asupra activelor de natura mașinilor, echipamentelor și instalațiilor.

Deși în jurisdicții diferite se folosesc cuvinte și termeni diferiți pentru a descrie aceste tipuri de drepturi asupra proprietății imobiliare, conceptele de drept absolut de proprietate, de drept exclusiv pentru o perioadă limitată de timp sau de drept neexclusiv asupra proprietății pentru un anumit scop sunt comune multora dintre ele. Caracteristica terenului și a construcțiilor de a fi imobile semnifică faptul că într-o tranzacționare este transferat dreptul deținut de una din părți și nu terenul și construcțiile fizice. Astfel, valoarea se atașează mai degrabă dreptului asupra proprietății imobiliare, decât fizic, terenului și construcțiilor.