Datoriile nefinanciare sunt definite ca fiind acele datorii care implică o obligație de executare de natură nemonetară constând în furnizarea de bunuri sau servicii.

O listă ne-exhaustivă de datorii, care pot presupune, parțial sau în întregime, îndeplinirea obligației de natură nemonetară și care pot face obiectul SEV 220 Datorii nefinanciare, include: venitul amânat sau datoriile contractuale, garanțiile, obligațiile de mediu, obligațiile de scoatere din funcțiune a activelor, anumite obligații privind contravaloarea datoriilor contingente, programele de fidelizare, contractele de achiziție a energiei, anumite rezerve și obligații contingente în cazul litigiilor, precum și anumite indemnizații și garanții. 

Partea care își asumă o datorie nefinanciară solicită, de regulă, o marjă de profit aplicat la efortul de îndeplinire a obligației, pentru a compensa astfel efortul suportat și riscul asumat pentru livrarea de bunuri sau servicii.

În cazul datoriilor financiare, singura obligație de executare este, în general, îndeplinirea obligației de natură financiară, fără să mai necesite o compensație suplimentară pentru efortul de îndeplinire. Având în vedere faptul că pentru datoriile financiare singura obligație de executare este îndeplinirea obligației în numerar, simetria activ – datorie le permite adesea evaluatorilor să estimeze datoria subiect utilizând un model de evaluare a activului.

De regulă, în cazul datoriilor nefinanciare nu există simetria activ datorie, din cauza obligației de a furniza bunuri și servicii pentru achitarea datoriei și a compensației suplimentare cerută pentru acest efort. Prin urmare, datoriile nefinanciare vor fi evaluate cel mai adesea cu ajutorul unui model de evaluare a datoriei.

Participanții care efectuează cel mai frecvent vânzări pe piața specifică datoriei nefinanciare subiect ar putea să nu fie entități comparabile cu entitatea care deține datoria nefinanciară subiect și nici concurente ale acesteia. Exemplele includ: societățile de asigurări, terțele părți care emit garanții etc. Evaluatorul ar trebui să ia în considerare dacă există o piață sau participanți în afara industriei în care activează entitatea care deține datoria nefinanciară.

Evaluările datoriilor nefinanciare se efectuează pentru diverse scopuri. Este responsabilitatea evaluatorului să înțeleagă scopul unei evaluări și dacă datoriile nefinanciare ar trebui evaluate separat sau grupate cu alte active. Mai jos prezentăm câteva exemple de situații în care se solicită în mod obișnuit evaluarea unei datorii nefinanciare:

(a) În scopuri de raportare financiară, în contabilitate se solicită adesea evaluări ale datoriilor nefinanciare, în combinările de întreprinderi, în achiziția și vânzarea activelor și în analiza deprecierii.

(b) În scopuri de raportare fiscală, sunt necesare adesea evaluări ale datoriei nefinanciare pentru analiza prețurilor de transfer, pentru planificarea și raportarea taxelor pe bunuri și pe cadouri, precum și pentru analizele de impozitare ad valorem.

(c) Datoriile nefinanciare pot face obiectul unui litigiu, necesitând în anumite împrejurări o analiză de evaluare.

(d) Uneori, evaluatorilor li se solicită să evalueze datoriile nefinanciare în cadrul prestării serviciilor de consultanță generală, a evaluării în scopul garantării împrumutului și a angajamentelor de consultanță pentru vânzări.