Evaluatorii trebuie să ia în considerare în evaluare abordările adecvate și relevante. Pentru estimarea valorii în conformitate cu tipul valorii, se pot aplica una sau mai multe abordări în evaluare. Cele trei abordări descrise și definite în continuare sunt abordările principale utilizate în evaluare. Toate se bazează pe principiile economice ale prețului de echilibru, anticipării beneficiilor sau substituției. Abordările principale în evaluare sunt:

(a) abordarea prin piață,

(b) abordarea prin venit și

(c) abordarea prin cost.

Fiecare dintre aceste abordări include metode de aplicare diferite și detaliate.

Obiectivul selectării abordărilor și metodelor aplicate la evaluarea unui activ este acela de a găsi metoda cea mai adecvată pentru circumstanțele date. Nu există nicio metodă care să fie adecvată tuturor situațiilor posibile. Procesul de selecție ar trebui să ia în considerare ca cerințe minime:

(a) tipul (tipurile) valorii și premisa (premisele) valorii adecvate, determinate prin termenii de referință ai evaluării și de scopul evaluării,

(b) punctele tari și punctele slabe ale abordărilor și metodelor de evaluare care pot fi aplicate,

(c) gradul de adecvare al fiecărei metode, ținând cont de natura activului și de abordările sau metodele utilizate de către participanții de pe piața relevantă și

(d) disponibilitatea informațiilor credibile necesare pentru aplicarea metodei (metodelor).

Evaluatorilor nu li se cere să utilizeze mai multe metode pentru evaluarea unui activ, mai ales atunci când evaluatorul are un grad mare de încredere în precizia și credibilitatea unei singure metode, ținând cont de datele și circumstanțele contractului de evaluare. Cu toate acestea, evaluatorii ar trebui să ia în considerare mai multe abordări și metode, și ar trebui să folosească nu doar o singură abordare sau metodă de evaluare pentru a obține o indicație asupra valorii, în special, atunci când datele de intrare concrete sau observabile sunt insuficiente pentru ca o singură metodă să conducă la o concluzie credibilă. Atunci când se utilizează mai multe abordări și metode sau chiar mai multe metode din cadrul aceleiași abordări, concluzia asupra valorii, bazată pe aceste abordări și/sau metode multiple, ar trebui să fie rezonabilă, iar procesul de analiză și reconciliere a diferitelor valori pentru a se ajunge la o singură concluzie – excluzând media valorilor obținute – ar trebui să fie descris în raportul de evaluare.

Ori de câte ori abordările și/sau metodele utilizate au ca rezultat indicații foarte diferite asupra valorii, evaluatorul ar trebui să analizeze modul de aplicare a acestora pentru a înțelege de ce valorile diferă, având în vedere că, de regulă, nu este indicat să se pondereze două sau mai multe indicații diferite asupra valorii.

Evaluatorii ar trebui să utilizeze la maxim informațiile relevante observabile pe piață în toate cele trei abordări. Indiferent de sursa datelor de intrare și de ipotezele utilizate în evaluare, evaluatorul trebuie să efectueze o analiză adecvată pentru selectarea acestor date de intrare și ipoteze, precum și a adecvării acestora pentru scopul evaluării.

Deși nu există nicio abordare sau metodă care să se aplice în toate circumstanțele, informația privind prețul de pe o piață activă este, în general, considerată cea mai credibilă indicație a valorii. Anumite tipuri ale valorii pot interzice evaluatorului să aplice ajustări subiective prețului de pe o piață activă. Când piața este inactivă, informațiile despre preț pot totuși furniza indicații credibile cu privire la valoare, însă pot fi necesare ajustări subiective.

În anumite circumstanțe, evaluatorul și clientul pot conveni asupra abordărilor și metodelor de evaluare pe care evaluatorul le va utiliza sau asupra amplorii procedurilor aplicate de către acesta. În funcție de limitele impuse evaluatorului și de procedurile efectuate, astfel de circumstanțe pot rezulta într-o evaluare care nu este conformă cu SEV.

O evaluare poate fi limitată sau restricționată în cazul în care evaluatorul nu poate să utilizeze abordările, metodele și tehnicile de evaluare pe care o terță parte rezonabilă și informată le-ar aplica, și este acceptabil să se aștepte ca efectul limitării sau al restricției asupra valorii estimate să fie substanțial.

Model de evaluare
Un model de evaluare înglobează metodele cantitative, sistemele,
tehnicile și raționamentele de ordin calitativ utilizate pentru estimarea și documentarea valorii.

Atunci când utilizează sau creează un model de evaluare, evaluatorul trebuie:

(a) să păstreze înregistrări adecvate pentru a justifica selecția sau crearea modelului,

(b) să înțeleagă și să se asigure că rezultatul modelului de evaluare, ipotezele și condițiile limitative importante sunt consecvente cu tipul valorii și cu scopul evaluării și

(c) să ia în considerare riscurile cheie asociate ipotezelor aplicate în modelul de evaluare.

 Indiferent de natura modelului de evaluare, pentru a fi în conformitate cu SEV, evaluatorul trebuie să se asigure că evaluarea este în conformitate cu toate celelalte cerințe conținute în SEV.